LA MULTI ANI FETITA MEA!

Am căutat în cufărul inimii mele povestile care m-au întărit pe parcursul acestor ani. Dar.. răscolind nu am putut da de nici una. În toate existau teama, ba mai mult o ascundeam după o mică încredere , sperantă, iubire făcînd astfel din culoarea vie rosie una vinetie, din galben un portocaliu stînjeniu…din albastru deschis unul închis.

Dar… din tot griul ăsta, D-zeu mi-a arătat pt a nu stiu cîta oară că am si eu locul meu sub soare. Cu căderi si ridicări am tinut în bratele mele cei mai frumosi copii. O fetita care cîndva era o mogildeată,…azi o adolescentă în toată fierea ei. La fel ca mămicuta ei a avut un drum plin de urcusuri, dar si de caderi. Ce o diferentia pe ea fata de mine era curajul ei, puterea de a lupta si înfrunta lumea făra a avea o teamă. Cînd ploile dădeau năvală în sufletelul ei, inima o îndemna să se scufunde în cîntul notelor de strună.

Mereu cînta,…cînta si tot cînta si pe chipul ei mai schita un zimbet ca si cum dorea să-mi arate cît de puternică era ea, cerîndu-mi si mie acelasi lucru….să ZIMBESC.

Dar zimbetul meu niciodată nu se arăta pe fata mea. Acum regret… dar…în acelasi timp am învătat o minunată lectie:

– Cînd furtunile vin eu să le înfrunt cu un ZÎMBET si NEPĂSARE lăsîndu-mă dusă în melacancolia notelor muzicale.

Azi sînt puternică datorită ei si tot azi sunt cea mai fericită mamă ,puiutul meu azi e om mare.

LA MULTI ANI DRAG COPIL! mama te iubeste azi,mîine si pentru totdeauna