Ginduri ravasite

Just another WordPress.com site

HELLO WEEKEND ! 28 Februarie 2015

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 7:50 pm

Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în armonie cu intreg universul.
Omraam Mikhael Aivanhov

7

collage

 

TREI LUCRURI

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 7:34 pm

„Mângâie ori de câte ori ai ocazia.
Mângâie prin sentimente, mângâie prin gânduri, mângâie prin privire, mângâie prin cuvinte, mângâie prin atingere.
Mângâie vieţile tuturor oamenilor care pătrund în realitatea ta.
Poţi provoca oricând o bucurie doar printr-o mângâiere de suflet.

20040401001049

 

BINE AI VENIT MARTIE !

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 7:21 pm

bienvenue marsIn vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele”.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.romania-spring-celebration-martisor-ancient-dacian-romanian-people-traditions

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: ” scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Cu banul de la snur se cumpara vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii, simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.th

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Irina Nicolau spune: „Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat.”

rFGhjPWmry_jpg

 

N-am pierdut niciodata! 23 Februarie 2015

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 9:37 am

ffa84-koreancutie6N-am pierdut niciodată cu bunătatea.Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.

N-am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.

N-am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.

N-am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele… Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.

N-am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită…

N-am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat… iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele…

fata din geam

 

După cum El le-a învăţat pe furnici, tot aşa Dumnezeu ne poate da şi nouă înţelepciunea de care avem nevoie în fiecare zi. 15 Februarie 2015

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 3:20 pm

bully1Du-te la furnică, leneşule, uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! (proverbele 6:6)

Cred că aveam opt sau nouă ani când, coborând scările casei noastre şi pornind pe alee, am observat câteva furnici agitându-se încoace şi încolo. Copil fiind, îmi plăcea să calc pe ele, strivindu-le. Apoi, mulţumită că le-am omorât pe toate, mergeam mai departe.

La întoarcere, am rămas uimită. Părea că se adunaseră acolo sute de fur­nici, dar nu mai alergau zăpăcite încoace şi încolo. Lucrând în echipă, două furnici au ridicat o furnică moartă şi au aşteptat. Alte două s-au aliniat în spatele lor, dar fără să ducă nimic. Pe moment, m-am gândit: Ce leneşe, de ce nu cară şi ele ceva? În spatele lor, alte două furnici s-au aliniat cărând una moartă, apoi încă două fără să ducă nicio povară. Astfel, şirul a conti­nuat până când toate furnicile moarte erau purtate pe „mâini” minuscule de furnică. Doar atunci procesiunea şi-a început marşul la pas mărunt. Oare cum de-au ştiut ele când să pornească? Şi ce ordine perfectă! Deodată, orice mişcare a încetat. Toate furnicile care-şi căraseră suratele moarte le-au pus jos, iar celelalte două din spatele lor au înaintat, preluând mai departe po­vara. Uau! Acum era rândul meu să-mi fie ruşine! Acele furnici „zăpăcite” îşi făcuseră planul dinainte pentru cazul în care oboseau şi aveau nevoie de odihnă. În mintea mea de copil am rămas adânc impresionată. Şi totuşi n-am spus nimănui.

Au trecut anii, eu am crescut, iar acesta era micul meu secret. Apoi, într-o zi, am dat peste textul de astăzi şi secretul meu a prins din nou viaţă în timp ce-mi aduceam aminte de funeraliile acelor furnici. Eu le numisem ”zăpăcite”, dar aici Dumnezeu îmi spunea mie leneşă. Cuvântul „leneş” se referă la o persoană care este, de obicei, inactivă şi nu depune niciun efort. Crezusem că leneşe erau acele furnici zăpăcite. Noi, leneşii, le numim pe furnici „zăpăcite”, însă Domnul ne sfătuieşte să ne uităm cu băgare de sea­mă la căile lor, ca să căpătăm înţelepciune. A fi înţelept înseamnă să ai putere de discernământ şi o judecată corectă în ce priveşte adevărul sau dreptatea şi, în acelaşi timp, să urmăreşti şi să faci ce este bine şi drept.

Acele furnici aveau această putere de la Dumnezeu de a şti ce este bine.Hormigas

Cumva ele şi-au dat seama că era posibil să obosească. Astfel că Dumnezeu le-a dat soluţia – un plan de odihnă conceput dinainte. Dorinţa mea pentru fiecare dintre noi astăzi este să învăţăm de la furnică şi să căpătăm înţelep­ciune.

După cum El le-a învăţat pe furnici, tot aşa Dumnezeu ne poate da şi nouă înţelepciunea de care avem nevoie în fiecare zi.

Într-adevăr, avem pentru ce să-I mulţumim.

furnici45-650x486

 

Prima luna din an sa incheiat 1 Februarie 2015

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 2:02 pm

Învăt să fiu tăcere…ascultînd ploaia ce bate cu picuri tristi în geam. Dansez…încet pe cerul sufletului meu ,privind spre cer…dar…el tace, plînge în tăcere odată cu mine, sărutînd pămîntul cu lacrimi.

 Si eu soptesc ….ascultă, ascultă binecuvîntările mele ce sunt cîntate pentru tine acum. Sopteste vîntul: sunt atît de mindră de tine ! …nu din cauza darurilor tale..ci pentru că am simtit si cunoscut temerea ce o ai fată de Mine, copilul meu. Doar pentru-că esti tu…

Nu trebuie sa fii puternic…

Nu trebuie să fii …nimic.

Doar cel pe care îl iubesc!

Si eu te binecuvîntez acum cu harul meu si credintă pentru a întari inima ta101_0273

MOZAICUL LUNII:

collage