Ginduri ravasite

Just another WordPress.com site

Ratacirea unui fulg de nea…ratacirea sufletului din mine 25 Ianuarie 2016

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 11:48 pm

Sub cerul gri si mohorat cade primul fulg de nea ce se topeste linistit pe haina mea. Atmosfera era atat de trista si inchisa la culoare, oamenii paseau grabiti si infrigurati cu capul in jos pe stradutele inguste. Ridic capul spre cer si vad voalul de nea ce se coboara spre pamant.

Caderea primului fulg imi presara in suflet melancolie,imi aduce aminte de plimbari sub ninsoare, de clinchet de clopotei, aroma de cozonac, mireasma proaspata de brad…imi aminteste de copilarie!
Privesc cum se aseaza pe asfaltul umed un fulg rece si trist, asteptand parca sa mai vina unul, inca unul…sa nu fie singur!!
Oare si el in caderea lui simte singuratate?
Dar, chiar daca iarna s-a asezat si cu raceala ei sufletul ne-a inundat.
Sa nu fim tristi si-ngandurati si sa nu uitam niciodat’
Ca Dumnezeu va cobora din cer,langa sufletele care inca mai sper’

31122007838

fulgușorule, n-ai vrea 
să te-așezi în palma mea? 
Nu te-așterne în zăpadă,
că te pierzi, și n-o să vadă
nimeni cât ești de frumos.
Haide, nu te du pe jos!
Vino să te-ntreb ceva:
sus, în cer, în lumea ta
sunt părinți și sunt copii?
Și, acolo de-unde vii,
ai și tu multe probleme,
ai tu școală, ai și teme?
Și te ceartă cineva
când greșești? Hai, spune: da?
  
Fulgușorul se opreșt 
pe mânuță și șoptește:
-Sus, în cer, nu-i lumea mea  
eu nu sunt nici nor, nici stea,
sunt un strop micuț de ap 
și, când iarna stă să-nceapă 
mă transform în fulgușor.
 
Dar trăiesc numai cât zbor.
Dup-aceea, în zăpadă
cine poate să mă vadă?
N-am părinți, și tare-aș vrea
să mă certe cineva,
să am școală, să am teme
și-alte sute de probleme…
 
Pe măsură ce-a vorbit,
fulgușorul… s-a topit.
 
Iar copilul, întristat,
a-nchis palma și-a pleca 
să le spună tuturor 
ce i-a zis un fulgușor.

Poveste_fulg-215x300E iarnă afară și un nor

Scutură fulgi încetișor.
Un băiețel a prins un fulg
Și îi privește pe ceilalți cum curg.
Stă pe bancă cu el pe mănușă
Și-l întreabă ca pe o mătușă:
– Fulg de nea, spune-mi povestea ta
Acum când iarna este grea.
– Băiete, e o poveste lungă,
Stai cuminte și m-ascultă!
Astă vară eram o picătură de apă
Într-un lac care nu seacă,
Era cald și m-am simțit ușor
Ca umbra pentru un călător.
Cu surioara mea mai mică
Ne-am înălțat fără frică
Spre cer, unde soarele ardea
Formând un nor ca o perdea.
Am călătorit mai mult
Soarele nu l-am mai văzut,
S-a făcut puțin mai mic
Iar norul a crescut voinic.
Într-o zi era cam rece
Nu știam încă ce se petrece
În picătură m-am transformat
Credeam că ud pământul uscat.
Dar vremea iute s-a schimbat
S-a mai răcit și-am înghețat.
Acum plutesc în aer lin
Și cerul nu este senin.
Când soarele va străluci
O picătură de apă eu voi fi.
Voi curge vijelios la vale
Spre apa cea mare,
Voi ajunge iar în lac,
Doamne, ce mă fac?
O iau de la-nceput!
Dar călătoresc și e plăcut.
Băiete, asta e povestea mea!
Acum voi ajunge nea.
– Tot ce ai spus e un circuit,
Spuse băiatul puțin uimit.
– E transformarea apei în natură
Și tu ești doar o picătură.
sousie20040401001073
Miracolul de a fi acasa…cit de curind Paris 2016. Ian.26
18918-mxvqyv0kxmc
Anunțuri
 

An numit pt. mine ,, An al încrederii” 6 Ianuarie 2016

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 7:12 pm
KODAK Digital Still Camera

KODAK Digital Still Camera

2016 Anu,, Nu te teme si dă voie încrederii”

1131406387-am trezit în prima zi a anului cu acest simtămînt că pot fi din nou femeia, mama cea puternică de odinioară. Să lupt chiar si cu balaurii pt. ca stiu lingă mine e prezent Domnul iubirii, a dreptătii, a linistii….

Fiind prima făgăduintă al anului am certat ,,TEAMA” să nu se mai cuibărească în sufletul meu, dîndui aripi de aterizare în locul orasului lui pentru a nu se mai întoarce înapoi.

KODAK Digital Still Camera-Domnu mi-a soptit:

12.Amy,am poruncit îngerilor să te păzească în toate căile tale; si ei te vor duce pe mîini, ca nu cumva să-ti lovesti piciorul de vre-o piatră.

13.Fiindcă mă iubesti- de aceea te voi izbăvi, ocroti, căci cunosti Numele meu.

15.Cînd mă vei chema, îti voi răspunde si voi fi cu tine la strîmtorare te voi izbăvi si te voi proslăvi.

16. Te voi sătura cu viată lungă si-ti voi arăta mîntuirea Mea. 

            Psalmi 91:11-16  

 Aflîndu-ma departe de casă ,dorul străpungea inima în bucăti,…stirile frumoase ale acestui anotimp nu corespundeau cu cele de aici, de aceea dorinta era din ce in ce mai mare de a mă afla acolo. Aici ploaia măruntă dar aspră băteau în geam, ca si cum ar dori să-mi facă în ciuda si sa-mi spună o poveste tristă pe care doar eu o simteam, auzeam si de care mă temeam. Asta dă dovadă că si în acest an trebuie să am suficientă credintă pentru a fugi în bratele Sale, în fiecare zi!

Îmi stă înainte un an nou, si parcă nici nu stiu de unde să-l apuc, cum să-i fac fată, si îmi e frică să  dau un răspuns tuturor întrebărilor ce îmi trec prin minte.

Cum să duc lupta împotriva celor răi care vor să mă încoltească si să distrugă din putinul linistii ce a mai rămas în mine si copii mei.

Cum să mă abtin să mu întorc cu aceasi monedă ce mi se oferă?

Cum să îndrept pasii copiilor mei spre o relatie tot mai aproape si mai profundă cu D-zeu si în acelasi timp eu însămi să veghez să nu alunec în păcat?

Cum să găsesc calea cea bună si întoarcerii mele acasă lîngă un om care nu demult a venit în vietile noastre? Cum si cum sunt întrebarile temerii inimii mele.

Cred că ar trebui să botez acest an cum la botezat scriitoarea Anna V. ,, Anul- nu te teme!”

,,Cîteodată nu stii că păsesti dincolo de o usă decît atunci cînd esti deja înăuntru. Si cel mai important aspect nu e camera în care păsesti, deoarece orice etapă sau circumstantă aduce posibilitatea unei adînci bucurii si a unei dureri profunde, iar acestea doua, întotdeauna se împletesc împreună. Aceasta e singura destinatie la care ajungem cu totii si întotdeauna e un duplex- bucuria si durerea coabitează în fiecare etapă a vietii. Si dacă ne legăm tare de El, atît în bucurie cît si în durere toate par si vor fi mai usor de purtat. Îmi trag din nou privirea spre geam ascultînd dansul picăturilor de ploaie ce se contopeau în zgomotul muzicii ce răsuna din camera mea aducînd prin fiecare notă a ei cîte un pic de curaj, încredere, sperantă, pace… în mijlocul stropilor de ploaie si a stropilor de lacrimi ce curgeau pe obrazul meu….    

1131406925imt că puterea nu e la mine pentru a stabili ce va urma, însă am puterea de a accepta…de a încerca să accept cu inima deschisă si senină rîndurile ce urmează a fi scrise pe paginile albe ale povesti lui 2016…

Certitudinea e una singura:peste toate vreau sa fiu mai BLINDĂ,SENINĂ, CALMĂ, ÎNTELEGĂTOARE, SINCERĂ cu ce îmi doresc…. Cît despre planurile anului acesta sunt în construirea încrederii si sper sa fie asa cum am visat si dorit.

blue-glitter-dripping

D4394A5A6A9DCB78B0CD8F9971EAA19B18918-mxvqyv0kxmc