Ginduri ravasite

Just another WordPress.com site

A fost un vechi an..azi e un inceput de an 8 Ianuarie 2017

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 5:46 pm

15935717_10208426343280688_1167829040_nInimă vrea și când tace. Cerul ascultă și când vorbește.
Și golul din tine se umple, minune. Atât. Nu-i nici mult. Nici puțin. E TOT.
Spui mulțumesc și te bucuri. Întotdeauna. Pentru tot. Și mai ales pentru îngăduința de a mai primi încă și încă o zi, cu toate că risipim atât de nesăbuit din ele.

Ma invaluie incetinel caldura unui gind…adun frinturi de dorinte si priviri furisate care vor deveni cit de curind cadourile vietii noastre. Va incepe un nou drum, o noua viata, o noua sansa in a gusta din fericirea ce ne este oferita in dar de cel numit prietenul nostru „Barbosu,,.

Îi tac o vreme. Îmi zburdă câteva ghidușii prin minte, dar dau mereu să le potolesc. Fac asta cel mai bine. De ani mulți. Și cam toate știm s-o facem la fel de strașnic. Răsfățăm fără să ne răsfățăm, hrănim chiar dacă poate noi flămânzim, îmbrățișăm fără să găsim blândețe și cu noi, iertăm fără avem măcar un strop de răbdare cu propriile greșeli.

E minunată bucuria celor cărora le dăruiești din tine și merită o viață întreagă priceperea asta, dar tu trebuie să nu uiți să te bucuri mai întâi pe tine, măcar și pentru a nu umbri vreodată cu așteptări darurile pe care le faci celorlalți.
Așa că eu am să-mi încep sărbătoarea, de acum chiar, cu cele mai tânjite daruri – timp pentru mine și primele cuvinte-vindecare: „e ok să greșești”, „ai făcut tot ce puteai mai bun și asta e de ajuns”, „niciodată nu e prea târziu”, „nu te îngrijora de nimic!”.

Chiar daca inca sufleul e bintuit de ingrijorare, voi cere ajutorul celui care are incredere in mine, care stie ce vrea si ce sa ofere….pt a ma putea vindeca…si eu la rindul meu sa ofer…Nu lăsa pentru mâine, nerostit și nefăptuit nici-un ”mi-e dor”, niciun ”te iubesc”, nici-un ”mulțumesc”, nici-un ”iartă-mă”!Niciodată nu știi când va fi ultimul răsărit, ultima zi, ultima clipă când vei vedea un om. Nu poți schimba, nici întârzia, nici măcar atinge asta. Tot ce poți însă face e să nu lași simțăminte nemărturisite, ori lupte nepurtate. Cât încă ești, cât încă suntem.
N-ai nimic de salvat în lumea asta până nu te salvezi pe tine. De fapt, lumea a fost deja salvată. Dă-i pace! Iar tu iubește doar! Iubește de câte ori poți, cum poți, dar iubește!(mereu mi-o spun in gind, chiar daca de multe ori nu cred)
Asta îți e puterea. Singura care nu lasă în urmă răni atunci când învinge.

Totul, orice, oricând, oricum, fie va trece, fie va rămâne. Și va fi bine.

D4394A5A6A9DCB78B0CD8F9971EAA19B

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s