Ginduri ravasite

Just another WordPress.com site

SCRIU 20 Iulie 2016

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 5:31 pm
102_1665
De atâta timp îmi aștern sufletul în mii de cuvinte, pudrate cu zâmbete dulcegi și condimentate cu tristețe amăruie…iar uneori, simt că nu am spus destul. Simt că de-a lungul timpului au rămas în adâncu-i multe sentimente nemărturisite, care l-au transformat așa cum apa mării conturează noi țărmuri.
Astăzi, continui să scriu din suflet și despre suflet.
 
Eh, cu toții avem momente de astea….și rămâi optimist totuși, îti ștergi lacrima și zâmbești din nou. Cine n-o face din cand în când, când nimeni nu vede?…
41 de ani. Atât mi-a luat să înțeleg că fericirea vine din interior. Că de tine depinde cât și cum zâmbești. Că viața îți scoate în cale tot ce trebuie pentru a deveni cine ești, trebuie doar să spui ce vrei și cât ești dispus să plătești pentru asta. Dacă ai curajul să lupți, vei trece peste toate obstacolele. Au fost puse acolo ca să-ți demonstreze că a meritat, că ai muncit pentru ce ți-ai dorit și că nu trebuie să-ți fie frică de nimic când visezi.
41 de ani. Atât mi-au trebuit să învăt că nu trebuie să ai asteptari de la nimeni, cu atât mai mult de la cei la care ții. Ai făcut-o și tu, fără să-ți dai seama, poate.Ai greșit. Mai devreme sau mai târziu cu toții greșim. Poate chiar în momentele cheie, atunci când ar trebui să fim mai conștienti ca niciodată. Dar se întâmplă. Si cu cât mai multe așteptari ai, cu atât mai greu îți va fi să ai încredere în oameni. Și să-i iubești așa cum sunt. În ciuda greșelilor, în ciuda tăcerilor, în ciuda tuturor imperfecțiunilor.
Poate ai avut și tu darul de a invita în viața ta tocmai pe aceia pentru care nu ai însemnat nimic, deși tu le-ai facut loc în inima ta și le-ai daruit bucățica aia de suflet însemnată cu numele lor…Cine n-a făcut-o? Dar tu continui să dăruiești în ciuda tuturor celor care au plecat, care au trădat…care au uitat. Mereu păstrezi o pagina albă care așteaptă să fie scrisă…îți spui că trebuie să le acorzi o șansă să îți demonstreze că nu a fost în van să iubești oameni care nu te-au iubit înapoi. La urma urmelor, nu ceri înapoi ce ai dăruit, ai făcut-o pentru că așa ai simțit…chiar dacă doare. Eh! Și atunci îți spui că stelele strălucesc doar în întuneric, cum te-au învatat bunicii, așa a fost făcută lumea asta, din contraste. Dacă închizi ușa și fix atunci apare persoana pe care ai așteptat-o și căutat-o atâta vreme? Așa că lași ușa deschisă, și pui și un covoraș cu „welcome”. Faci curățenie, lucrurile vechi merg în pod, în cutii, le aranjezi frumos, ca pe fotografii în alb și negru de demult în albumul care aștepta cuminte să fie completat.
Și aștepți. Din nou.
Așa facem toți.
Închizi frumos capitolul, tragi linie și te gândești la ce titlu va purta următorul capitol.
18918-mxvqyv0kxmc 
Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s