Ginduri ravasite

Just another WordPress.com site

Ratacirea unui fulg de nea…ratacirea sufletului din mine 25 Ianuarie 2016

Filed under: Uncategorized — amyavadanii @ 11:48 pm

Sub cerul gri si mohorat cade primul fulg de nea ce se topeste linistit pe haina mea. Atmosfera era atat de trista si inchisa la culoare, oamenii paseau grabiti si infrigurati cu capul in jos pe stradutele inguste. Ridic capul spre cer si vad voalul de nea ce se coboara spre pamant.

Caderea primului fulg imi presara in suflet melancolie,imi aduce aminte de plimbari sub ninsoare, de clinchet de clopotei, aroma de cozonac, mireasma proaspata de brad…imi aminteste de copilarie!
Privesc cum se aseaza pe asfaltul umed un fulg rece si trist, asteptand parca sa mai vina unul, inca unul…sa nu fie singur!!
Oare si el in caderea lui simte singuratate?
Dar, chiar daca iarna s-a asezat si cu raceala ei sufletul ne-a inundat.
Sa nu fim tristi si-ngandurati si sa nu uitam niciodat’
Ca Dumnezeu va cobora din cer,langa sufletele care inca mai sper’

31122007838

fulgușorule, n-ai vrea 
să te-așezi în palma mea? 
Nu te-așterne în zăpadă,
că te pierzi, și n-o să vadă
nimeni cât ești de frumos.
Haide, nu te du pe jos!
Vino să te-ntreb ceva:
sus, în cer, în lumea ta
sunt părinți și sunt copii?
Și, acolo de-unde vii,
ai și tu multe probleme,
ai tu școală, ai și teme?
Și te ceartă cineva
când greșești? Hai, spune: da?
  
Fulgușorul se opreșt 
pe mânuță și șoptește:
-Sus, în cer, nu-i lumea mea  
eu nu sunt nici nor, nici stea,
sunt un strop micuț de ap 
și, când iarna stă să-nceapă 
mă transform în fulgușor.
 
Dar trăiesc numai cât zbor.
Dup-aceea, în zăpadă
cine poate să mă vadă?
N-am părinți, și tare-aș vrea
să mă certe cineva,
să am școală, să am teme
și-alte sute de probleme…
 
Pe măsură ce-a vorbit,
fulgușorul… s-a topit.
 
Iar copilul, întristat,
a-nchis palma și-a pleca 
să le spună tuturor 
ce i-a zis un fulgușor.

Poveste_fulg-215x300E iarnă afară și un nor

Scutură fulgi încetișor.
Un băiețel a prins un fulg
Și îi privește pe ceilalți cum curg.
Stă pe bancă cu el pe mănușă
Și-l întreabă ca pe o mătușă:
– Fulg de nea, spune-mi povestea ta
Acum când iarna este grea.
– Băiete, e o poveste lungă,
Stai cuminte și m-ascultă!
Astă vară eram o picătură de apă
Într-un lac care nu seacă,
Era cald și m-am simțit ușor
Ca umbra pentru un călător.
Cu surioara mea mai mică
Ne-am înălțat fără frică
Spre cer, unde soarele ardea
Formând un nor ca o perdea.
Am călătorit mai mult
Soarele nu l-am mai văzut,
S-a făcut puțin mai mic
Iar norul a crescut voinic.
Într-o zi era cam rece
Nu știam încă ce se petrece
În picătură m-am transformat
Credeam că ud pământul uscat.
Dar vremea iute s-a schimbat
S-a mai răcit și-am înghețat.
Acum plutesc în aer lin
Și cerul nu este senin.
Când soarele va străluci
O picătură de apă eu voi fi.
Voi curge vijelios la vale
Spre apa cea mare,
Voi ajunge iar în lac,
Doamne, ce mă fac?
O iau de la-nceput!
Dar călătoresc și e plăcut.
Băiete, asta e povestea mea!
Acum voi ajunge nea.
– Tot ce ai spus e un circuit,
Spuse băiatul puțin uimit.
– E transformarea apei în natură
Și tu ești doar o picătură.
sousie20040401001073
Miracolul de a fi acasa…cit de curind Paris 2016. Ian.26
18918-mxvqyv0kxmc
Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s